Pe lângă plopii fără soț...
dar Fabian mi-a zis

In my attempt to learn Romanian, I stumbled upon Mihai Eminescu’s famous poem “Pe lângă plopii fără soț”. It describes the author’s futile attempts to catch the attention of a girl. I found his attitude so revolting that I decided to modify the poem as follows:

Pe lângă plopii fără soț... dar Fabian mi-a zis

Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nțelegea -
Tu nu m-ai înțeles.

Așa treceam cu ghimpii mei
dar Fabian mi-a zis:
Când te disprețuiesc femei
mesajul e concis:

Copila-aceasta nu te vrea,
și nu ai fost ales.
O lume toată-nțelegea -
tu nu ai înțeles.

Când rătăcești sub geamul său
copila-nfricoșezi.
Așa, dorind copila rău,
mai mult o-ndepartezi.

N-ai nici un drept să-i reproșezi
incompetența ta.
De câte ori doresc sa vezi
că tu greșești-așa.

Deși pe ea n-ai cunoscut,
o cerți că nu te vrea.
Mereu dorim în absolut
ce nu putem avea.

De ce tu crezi că numai tu
îi poți da veșnicie?
Cumva un altul apăru
și-i face poezie.

Tu zici că ai abandonat,
dar suferința ta
mai multe poezii ne-a dat
și te-a ucis cumva.